Alocuțiunea Președintelui Raionului Hîncești (27 August 2019)

Multstimați concetățeni, oaspeți, colegi! Onorată asistență!

Acum 28 de ani, în memorabilul august 1991, sub presiunea doleanțelor poporului,  Marea Adunare Națională și ulterior Parlamentul, cu o majoritate absolută de voturi, au adoptat  Declarația de Independență a Republicii Moldova. Și chiar dacă uneori se afirmă că în acea perioadă au existat contexte externe favorabile pentru așa ceva, consider că a fost nevoie de o mare doză de curaj și determinare a cetățenilor noștri și politicienilor pentru a smulge țara din imperiul sovietic.

În această ordine de idei, este oportun să evoc și fermitatea deputaților din prima Legislatură a Parlamentului Republicii Moldova, care și-au pus semnăturile sub Declarația istorică. Printre ei sunt și reprezentanți ai raionului Hîncești. Este vorba despre Dumitru CREȚU, Mihai DUMITRIU,  Vasile SAJIN, Constantin TĂNASE, Gheorghe TRESTIANU. Trebuie să spun că, întru aprecierea meritelor pământenilor noștri la obținerea suveranității și statalității  Republicii Moldova, Consiliul Raional Hîncești a conferit acestor foști parlamentari titlul de „Cetățean de Onoare al Raionului Hîncești”.

Cu certitudine, Proclamarea Independenței Republicii Moldova a constituit o detașare radicală de fostul centru unional, a oferit țării noastre atributele necesare pentru desfășurarea activității statale de sine stătătoare. În consecință, am ales modelul economiei de piață și liberului antreprenoriat, am stabilit ca reper instaurarea valorilor și libertăților democratice, crearea precondițiilor pentru viitorul parcurs european al țării noastre. Totodată, aceasta a încununat eforturile și dezideratele spre care a râvnit mișcarea de renaștere națională de la sfârșitul anilor ”80 ai secolului trecut.

Onorată asistență,

Știm cu toții că transformările progresiste produse în 1991 în Republica Moldova, la fel ca și cele din  Țările Baltice, Ucraina, Georgia și alte republici din spațiul ex-sovietic, pe unii nostalgici deloc nu i-au entuziasmat. Odată cu aprofundarea  autoconștiinței naționale (anii 1988-1991), s-au înmulțit tendințele de creare a unor entități separatiste, organizații, colective și grupări ce promovau sabotajul, nerespectarea ordinii publice și legilor, apariția unor formațiuni paramilitare, care se dotau ilegal cu muniții, racolau mercenari, interlopi și alți indivizi agresivi.  Cel mai pronunțat,  acest lucru  s-a atestat în raioanele de Est ale RM – multpătimita Transnistrie. Fapt care a culminat cu conflictul militar  de pe Nistru din 1992,  punând la grea încercare Independența și Suveranitatea țării noastre.  Doar vitejia și eroismul conaționalilor noștri, care s-au ridicat cu arma în mână împotriva forțelor separatiste au stăvilit mințile nesăbuite antrenate în metode barbare și inumane.   Mulți din ei au dat dovadă de un sacrificiu enorm pentru apărarea Patriei și Neamului nostru.

Din raionul Hîncești, la acest conflict au participat 583 de combatanți: polițiști, militari, rezerviști, voluntari.  17 dintre ei au fost răpuși în lupte, 2 au rămas invalizi. 6 persoane au fost decorate cu Ordinul „Ștefan cel Mare”; 4 – cu Medalii „Pentru Vitejie” și „Meritul Militar”.

În contextul enunțat mai sus, este de datoria noastră să aducem omagiul cuvenit faptelor eroice ale băștinașilor noștri care au căzut în luptele sângeroase din interiorul sau în  preajma localităților Dubăsari, Tighina, Cocieri, Coșnița, Doroțcaia, Varnița și altele.  Să ne amintim încă odată numele lor:

 Veșnică amintire eroilor!

Stimați colegi,

Atingând un subiect sensibil,  vreau să opinez că din orice lecție trebuie să tragem învățăminte. În cazul conflictului transnistrean, neglijarea a ceea ce s-a întâmplat ar fi păguboasă, inclusiv pentru securitatea și viitorul nostru ca stat. Îndemnul pe care îl auzim acum foarte frecvent de „a uita de geopolitică” este absolut contraproductiv. Deoarece încă atunci, în 1992, în Transnistria au fost rodate tehnicile-hibrid subtile de impunere a voinței și de menținere permanentă a unei tensiuni. Iar replicarea acestora, cu regret,  se resimte si acum în diferite părți ale spațiului ex-sovietic.

La mulți ani, dragi compatrioți!

La mulți ani, Republica Moldova!