În raionul Hînceşti există numeroase lăcaşuri de cult de o frumuseţe deosebită. Unele din ele au sute de ani vechime şi sunt monumente istorice şi arhitectonice: Soborul „Ioan Botezătorul” din Cărpineni, Biserica din satul Lăpuşna, iar Mănăstirea Hîncu se afla în apropiata vecinătate de hotarele raionului.
Mănăstirea Hîncu
La poalele codrilor falnici, într-un un loc liniștit și pitoresc, prin binecuvîntarea Bunului Dumnezeu, în a doua jumătate a secolului XVII, printr-un dangăt de clopot, iși începea, activitatea Mănăstirea lui Hâncu cu hramul Cuvioasei Parascheva – Ocrotitoarei Moldovei. La data de 9 decembrie 1678, Mihalcea Hâncu, printr-un un act de danie, a consemnat documentar întemeierea Mănăstirii.
Multe legende circulă prin ținuturile Lăpușnei referitor la înființarea mănăstirii. Datele interesante ce le putem găsi în arhive ne relatează drumul, de cele mai multe ori zbuciumat, prin care i s-a dat să treacă obștii monahale a acestui Locaș Sfînt prin Istoria națiunii române. Însă mult mai multe întrebări iși caută și acum răspunsul.
Pe parcursul secolelor, Mănăstirea Hâncu a avut mult de suferit, dar Clopotul Credintei i-a adunat, din nou, în 1992 pe cei ce s-au jertfit, întru-totul, slujirii Domnului. Prin străduința continuă a Episcopului Petru (Musteață) și Egumenei Parascheva (Cazacu) candelele credinței în mănăstire ard neîncetat, dînd hrană duhovnicească sufletelor multor creștini care își găsesc alinarea în acest loc binecuvîntat de Dumnezeu.
